adminblsh

07 februarie 2019

Niciun comentariu

Home BlogCursuri adulţi

COACHING ŞI PREDARE – Cand cele două se completează atât de bine

COACHING ŞI PREDARE – Cand cele două se completează atât de bine

Un text de Sofia Suciu, profesoară de limba franceză

Dezvoltarea organizaţională a fost tot timpul o prioritate pentru centrul nostru. Iar din moment ce oamenii sunt cea mai de preţ resursă într-o instituţie, prin proiectul de mobilitate Erasmus+, „Poduri de succes pentru BLSH” ne-am propus formarea profesională a 13 profesori  în trei domenii diferite: coaching, resurse umane şi formare de formatori.

Prima tură de 4 persoane a luat parte la cursul „Practicing Coaching” organizată în Olanda, iar în cele ce urmează puteţi citi testimonialul Sofiei – profesoara noastră de limba franceză care a participat la acest program de formare.

De ce coaching în educație?

„Pentru că am experimentat cu toţii schimbările rapide din jurul nostru, schimbări care ne influenţează viaţa la toate nivelele, tot timpul şi care solicită o abordare nouă şi în domeniul educaţiei. Am ajuns să înţeleg, că nu suntem doar profesori care trebuie să umple creierul studenţilor cu noi cunoştinţe. Ei pot face acest lucru foarte uşor cu ajutorul tehnologiei, pot căuta orice fel de informaţie prin simpla accesare a Google-ului. Astfel trebuie să devenim mai mult decât simplii profesori, trebuie să devenim mentori, să îi asistăm şi ghidăm pe studenţii noştri în procesul de învăţare. Astfel coachingul înseamnă pentru noi să îi putem îndruma pe studenţii noştri spre acţiune pentru a îşi atinge obiectivele, să îi ajutăm să depăşească acel obstacol, care îi reţine de la avansare şi de la acţiune şi nu în ultimul rând să conducem spre conştientizare. În comparaţie cu  predarea, munca noastră ca şi mentor nu înseamnă să oferim soluţii sau răspunsuri, nici să preluăm munca ce o au de efectuat studenţii, ci mai degrabă să îi ghidăm să îşi găsească propriile soluţii şi să îşi atingă obiectivele pe cont propriu.

Desigur sunt şi multe similarităţi între profesorat şi coaching. În primul rând ambele presupun să creăm un contact cu studenţii şi să se oferim un cadru sigur şi plăcut de muncă (ex. prin stabilirea regulilor grupului, principii în clasă, analiză de nevoi). Ambele presupun crearea unei legături bazate pe încredere reciprocă şi apropiere profesională. Nu în ultimul rând ambele presupun descoperirea problemelor studenţilor pentru stabilirea unor tehnici de combatere relevante şi  descoperirea resurselor prin care putem crea un context de învăţare.

Pe parcursul programului de formare am învăţat diferite tehnici de coaching: retragerea pentru a clarifica, sumarizarea şi paragrafarea, reflecţia asupra emoţiilor, lazy couch. Multe dintre aceste tehnici pot fi folosite în dezvoltarea vocabularului sau abilităţilor de comunicare, cu titlu de exemplu: a cere studentului să sumarizeze sau să parafrazeze ce i-a spus interlocutorul; practizarea structurilor gramaticale prin întrebări deschise; evaluarea orală prin reflexia la emoţii. În ceea ce priveşte metodele folosite în diagnoză, acestea au fost interesante şi atractive. Am folosit lego, constelaţii, desenul, natura, scalarea şi roata vieţii. Ultimele două pot fi folosite pentru a cere şi oferi un feedback sau pentru stabilirea obiectivelor la începutul cursurilor bazat pe interesele, nevoile şi fricile studenţilor.

Cel mai interesant aspect în procesul de învăţare a fost pentru mine importanţa pe care au dat-o formatorii experienţei senzoriale şi meta-limbii. Am devenit mult mai conştientă asupra importanţei pe care un profesor ar trebui să îl dea calibrării şi conducerii studenţilor. Din obţinerea informaţiilor prin contact vizual, putem să îi facem mai sensibili la sugestiile noastre, îi putem provoca să fie mai atenţi la ei înşişi în rolul de student şi la cei din jurul lor, îi putem motiva să fie pro-activi şi nu reactivi. Astfel ei vor deveni mai conştienţi că pot găsi soluţii pentru a îşi dezvolta abilităţile, vor găsi tehnici de a învăţa mai uşor, vor învăţa şă asculte şi să devină membrii activi ai unei echipe.

Per ansamblu cursul a fost pentru mine în primul rând o oportunitate să mă dezvolt personal şi doar mai apoi o oportunitate de a deveni un profesor mai bun şi mai contemporan. Asta pentru că schimbarea trebuie să pornească mai întâi de la noi, de la felul în care vedem studenţii şi procesul de învăţare în general.”

Lasă un răspuns

By completing this form, you agree to publish your comment. Your email address will not be visible on the post. Please see our privacy policy for more information.

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *